Azi mi-a fost rascolit tot corpul de fluturi. Au format colonii si s-au refugiat in stomacul meu ca intr-o cazemata. Au planuit sa-mi invadeze lumea si nu s-au potolit nici inecati in cafea. Sunt fluturi ambitiosi. Mi-au dat o emotie extraordinara. Fara motiv m-am simtit coplesita. De parca as fi dat un examen. Examenul de a trai si azi. De a trai frumos. De a trai rutina la rangul de experienta. Am fost nerabdatoare. Inca sunt. Isi pastreaza palpaitul aripilor pana voi adormi. Pana voi deschide poarta spre lumea mea si atunci vor navalai. Vor cotropi si ma vor umple de graunte mici si subtile. Imi vor colora din nou visele. Si pana dimineata vor fi disparut.
Azi nu am avut stare. Am vrut sa fug, sa ma ascund, sa ma joc, sa ii joc. Am fost vulgara, am fost dura, am fost blanda, am fost dulce, am fost stresata si ocrotita.
Azi am avut fluturi. Fluturi in stomac.
Povestea fluturelui – Paolo Coelho
RăspundețiȘtergereLegenda spune că un tânăr fluturaş – trup fragil şi suflet sensibil – zbura într-o seară în adiera vântului, când a zărit o stea foarte strălucitoare de care s-a îndrăgostit pe loc. Entuziasmat, s-a întors acasă să povestească mamei că descoperise iubirea.
- Ce prostie! - A venit răspunsul rece şi sec. Stelele n-au fost create pentru ca fluturii să poate zbura în jurul lor. Caută-ţi un stâlp sau o veioză, dacă te îndrăgosteşti de asemenea chestii.
Dezamăgit, fluturele se hotărî să ignore comentariul mamei şi îşi permises să se bucure de descoperirea lui minunată. Noaptea următoare, steaua a apărut în acelaşi loc, aşa că fluturele se gândi să se suie până la cer, să zboare în jurul acelei lumini radioase şi să îşi demonstreze iubirea. A fost mai greu să suie mai sus de înălţimea cu care era obişnuit, dar a reuşit să se ridice cu câţiva metri mai sus. Înţelese că putea să suie câte puţin în fiecare zi şi va ajunge până la stea, aşa caa se înarmă cu răbdare şi începu să cucerească distanţa care îl separă de iubirea lui. Aştepta cu nerăbdare să coboare noaptea şi, când vedea primele raze ale stelei, bătea din aripi nerăbdător în direcţia ei.
- Sunt dezamăgită de fiul meu, spunea mama lui. Toţi fraţii lui, verii, nepoţii au arsuri aşa de frumoase pe aripi de la lămpi! Numai căldura unei lamapi e capabilă să încălzească inima unui fluture; trebuie să laşi visurile astea inutile şi să-ţi găseşti o iubire pe care s-o poţi atinge.
Tânărul fluture, supărat, s-a hotărât să plece de acasă, dar marcat de vorbele mamei s-a gândit că ea avea dreptate. Pentru o vreme a încercat să uite steaua şi să se îndrăgostească de lumină din abajururile caselor mari, de sfeşnicele ce arătau culori magnifice ale tablourilor, de lumina lumânărilor ce ardeau în cele maai frumoase catedrale din lume. Dar în inima să nu reuşea să uite steaua... şi a reluat călătoria spre cer. Noapte de noapte încerca să zboare mai sus, dar în zori avea trupul îngheţat, iar sufletul invadat de tristeţe. Pe măsură ce eimbatranea, dădea mai multă importanţă la tot ce îl înconjura. De sus putea vedea oraşele pline de lumini unde probabil fraţii şi neoptii săi îşi găsiseră deja iubirea. Vedea munţi îngheţaţi, oceane cu valuri uriaşe, nori ce îşi schibau forma la fiecare minut. Fluturele îşi iubea din ce în ce mai mult steaua pentru că ea era aceea care-l împinsese să vadă lumea atât de bogată şi de frumoasă.
A trecut multă vreme şi într-un sfârşit el s-a gândit să se înţarca acasă şi a aflat că mamă, fraţii, verii, nepoţii, toţi fluturii pe care-i cunoscuse, muriseră arssi de lămpi şi de flăcările lumânărilor, distruşi de-o iubire pe care o credeau simplă.
Fluturele, deşi n-a ajuns niciodată la steaua lui, a trăit încă mulţi ani, descoperind în fiecare noapte ceva nou şi interesant. A înţeles că uneori iubirile imposibile aduc mai multă bucurie şi beneficii decât acelea care sunt la îndemână.
***
intrebare:
daca vrei sa stii cum iti este iubirea intreaba-te ce esti tu pentru fluturii tai: lampa sau stea?
Fragmentul acesta mi-a confirmat doua invataturi dobandite azi. M-am intrebat si mi-am raspuns de mult.
RăspundețiȘtergereInteresanta poveste !
RăspundețiȘtergere