Am observat de ceva timp că asta sunt. Un magnet incontestabil pentru tâmpenii, probleme şi pericole. Nu ştiu cum se face, dar am talentul ca prin încercarea mea de a plăcea tuturor şi a ajuta pe oricine (chiar dacă nu sunt rugată) sa mă bag eu până la genunchi in c******** din care cu greu mai ies. Cu alte cuvinte, cum spune şi proverbul pur românesc, facerea de bine e ştiţi voi ce. Şi tare mă întreb când o să mă învăţ minte pentru ca prea curând nu par să am de gând. Şi uite aşa când zic: gata frate, nu mă mai bag, eh atunci îşi bagă mephisto coada lui ascuţită şi iar mă trezesc gandindu-mă cine m-o fi pus, frate? Şi încep să cred tot mai tare în sintagma "dacă eşti bun eşti şi prost". Că, deh, unora le e sortit să vrea binele tuturor. Mă întreb totuşi până când?
Mi se intampla si mie sa gandesc asa,si recidivez,ca deh!nu ma invat minte niciodata,asta e draga mea...viata asta ne ofera tot felul de momente ,dar,hai sa recunoastem ca cele perfecte ne ajuta sa stergem cu buretele totul.
RăspundețiȘtergereUneori simti nevoia sa iti mai versi oful. Pe urma trece si o iau de la capat.
RăspundețiȘtergere