sâmbătă, 5 decembrie 2009

Making of - Sedinta foto Floresti -

Dupa cum am spus si ieri, desi nu am avut prea mult timp, am facut o sedinta foto destul de reusita in mini-vacanta. Ma pregatesc intens pentru expozitie.
Asa ca luni dimineata mi-am luat aparatul la brat si am plecat sa ma intalnesc cu Tedi si cu Alex. Ca intotdeauna nu m-am tinut de program, prin urmare nu am plecat la ora stabilita. Si cum matinalul isi punea amprenta asupra luciditatii mele, am mai stat si la o cafea la Mc. Partea proasta e ca abia pe la jumatatea cafelei am realizat ca defapt eu am uitat bateria de la aparatul foto acasa. A trebuit sa ma intorc din drum. A fost semn destul de rau, ar zice superstitiosii. Eu nu. Eu refuz si superstitiile. Refuz tot ce nu imi convine. In fine, am luat bateria si am plecat la drum : spre Bucuresti. Eu nu am un trepied. Si imi este necesar din moment ce vreau sa reiau aparatul in mana. Deci am plecat spre Bucuresti sa luam trepiedul colegului lui Tedi. Doar ca vazand-ma in camera de camin, m-a indemnat vrednicia sa fac un pic de curatenie...pic care a durat vre-o ora. Timp in care baietii s-au plictisit de moarte. M-am oprit cand m-au parasit pe mine puterile. Am probleme cu glicemia uneori asa ca noroc cu niste pufarine groaznic de dulci. Altfel probail ma adunau de pe jos.
Dupa ce m-am hotarat si eu ca e ok sa plecam,am pornit-o inapoi spre Ploiesti. Imi propusesem sa ajung pe la 9 inapoi, dar am ajuns pe la 12, mai exact la doctor sa imi iau o scutire (ce ti-e si cu cheful de scoala). Aici le-am luat si pe Flori si pe Maria si am pornit spre Floresti. Loc in care sincer nu am mai fost niciodata. Dar mi-a placut foarte mult. Si ma voi intoarce acolo cu placere.
Ne-am distrat foarte bine moscolindu-ne cu acuarele si curatandu-ne cu servetele umede. Am inghetat de frig si ne-am rugat sa nu ne pice ditamai bucatile de zid in cap. Ne-am ciondanit si ne-am impacat, ne-am alergat, ne-am scalambat,am ras, am plans, dar am petrecut o zi absolut geniala.




Iata dovada:


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

joi, 3 decembrie 2009

Bancul cu timpul


Refuz timpul. Mai bine zis el ma refuza pe mine si uite asa nu m-a lasat indeajuns de mult sa fac ce imi propusesem.
Am avut o scurta vacanta de extenuare in care nu am facut mare lucru din ce am vrut. In schimb m-am ales cu cativa saci de nervi si o sedinta foto reusita. Ma pregatesc cu seriozitate (as zice eu) sa definesc o tema. Asa a luat nastere sedinta foto de la Floresti. E singura realizare din cele 5 zile libere. Si mutarile de prin casa al caror final s-a dovedit a fi un esec. Dar asta nu mai conteaza.
Am atatea de povestit...dar pur si simplu ma simt ca un zombie acum. Am sa scriu despre ultimele zile si mai ales de sedinta foto de la Floresti maine. Acum patul e atat de atractiv...



Si totusi exista oameni pentru care timpul nu e o bariera. Si mai sunt oameni care noaptea nu dorm...